Am ajuns în Köln prin coincidență. Acum trei ani, am primit cadou de ziua mea: un bilet la concertul lui Elton John în acest oraș minunat. La acea vreme, încă mă aflam în țara mea natală. Apoi a venit pandemia iar concertul a fost amânat pentru încă trei ani. A fost o așteptare destul de lungă pentru a-l vedea pe idolul meu.
În sfârșit, a venit ziua mare, totul a fost planificat până în cel mai mic detaliu. Știți că timpul este prețios pentru mine. Am ajuns în Köln la ora 11 dimineața, iar călătoria de la aeroport până la hotel mi-a luat 15 minute cu trenul. Germanii sunt punctuali, iar infrastructura lor este impresionantă. Mi-am rezervat un hotel chiar în fața LANXESS Arena, unde are loc concertul. De obicei, când călătoresc singura, aleg o cazare aproape de atracțiile turistice sau de ceea ce am planificat. Hotelul este frumos și confortabil, cu personal profesionist care m-a informat despre evenimentele care au loc în Köln în acest weekend. Așa că am pornit să explorez orașul pentru câteva ore. Și, desigur, am dat peste un festival al vinului. Dar era unul special, cu vinuri locale care mi-au captat atenția. Studiile arată că vinurile germane se numără printre cele mai bune din Europa. Așa că am gustat vinurile lor... cam trei tipuri. Primul a fost un Pinot Noir ''SR'' Dernauer Goldkaul de la O.Schell, care avea gust de fructe tinere dar și o intensitate a lemnului, apropo, mulțumesc pentru paharul personalizat, îl voi păstra ca o amintire. Al doilea vin a fost de la o altă crama, Weisswein Franz Nippgen, un Riesling Spätlese, Neuleininger Sonnenberg din 2022, un vin tânăr cu note de lămâie, grapefruit... un iz de drojdie. Și ultimul, din zona Mosel, Tom Benz, Major Tom Rose, tot fructat, perfect pentru zilele de vară. Această degustare mi-a dat teme de studiu pentru soiurile de struguri din această țară. Nu mă așteptam să fiu fascinata de vinurile lor, dar acest lucru demonstrează încă o dată că papilele mele gustative evoluează, ceea ce mă face fericita. Oamenii de aici sunt foarte prietenoși, fericiți, sănătoși și respectuoși. Ceea ce mi-a atras atenția, în special, este că și persoanele în vârstă (cele peste 60 de ani) se implică în multe activități fizice și își prețuiesc sănătatea. Doamnele se îmbracă foarte elegant, iar domnii sunt în formă. Dar să revenim la festivalul vinului, germanii iubesc berea lor, dar apreciază și vinul. Am luat câteva broșuri de la producătorii de vinuri, astfel încât am material de lucru pentru un articol dedicat exclusiv vinurilor germane.
Mă întorc la hotel să mă pregătesc pentru motivul principal pentru care sunt aici: concertul lui Elton John! Nu pot explica în cuvinte ce simt, dar cred că cei care au experiențe similare înțeleg. Trec strada spre arena și dau peste o organizare pe care nu am mai văzut-o până acum. De obicei, sunt cozi nesfârșite care-ți ridică adrenalina... dar nu aici. Toată lumea este relaxată, știind să se bucure de tot. În doar 30 de minute, sala se umple de oameni fericiți și entuziaști nerăbdători să-și vadă idolul. Elton nu ne face să așteptăm și intră pe scenă la ora anunțată, îmbrăcat impecabil, cu un zâmbet pe față și plin de recunoștință că poate cânta pentru a cincea oară în Köln. Sala este în extaz... se poate vedea aprecierea pe fețele oamenilor pentru un asemenea icon al muzicii. Elton a știut întotdeauna să se reinventeze și să se adapteze la noua generație, colaborând cu artiști tineri și bucurându-se astfel de un public mixt. Cântă neobosit (cu excepția momentelor când își schimbă ținutele), cântând la pian, interpretând ca și cum ar avea 20 de ani. Aici, el depășește mulți artiști, având în vedere că are 76 de ani. Este un clasic, mulțumind publicului după fiecare melodie... recunoaște chiar și fanii care îl însoțesc la fiecare concert. Spectacolul de lumini și omagiul adus multor vedete fac spectatorii să săre de bucurie și să-și exprime aprecierea. Apoi vine momentul când el cântă melodia mea preferată numită - YOUR SONG - lacrimi de bucurie îmi umplu ochii, confirmând că bucuria lucrurilor simple ne face fericiți și împliniți. Mulțumesc, Elton... momentul culminant al anului.
Ajung la hotel, împărtășesc experiența cu prietenii și mă arunc pe pat.
Ziua următoare, explorez orașul pe jos, dorind să experimentez activitățile de zi cu zi ale localnicilor. Aleg o cafenea locală, unde oamenii se bucură să stea și să discute. Toată lumea se salută reciproc și isi urează o zi productivă. Observ că germanii iubesc prăjiturile, produsele de panificatie in general, majoritatea cafenelelor sunt pline de astfel de delicii. Nu am putut rezista tentației.
Ajung la faimosul pod romantic plin de dorințe, iubire și inimi frânte, toate închise cu lacăte. Mă plimb prin piețele și magazinele locale, fac o plimbare pe malul Rinului, unde câteva nave de croazieră sunt ancorate. Persoanele în vârstă explorează fericite un oraș nou, în timp ce alții de pe puntea navei joacă golf sau savurează o băutură locală.
Mă îndrept către Muzeul de Ciocolată pentru a afla despre etapele de producție ale ciocolatei Lindt. Un grup de copii entuziasmați aleargă spre zona în care un robot oferă bucăți de ciocolată celor pofticiosi. Desigur, aștept răbdătoare rândul meu 😊. Istoria ciocolatei este fascinantă și întotdeauna a fost un desert de lux. Cu toate acestea, a fost mai apreciată în trecut... și pentru ciocolata caldă exista un întreg ritual... imaginați-vă ceva similar cu o ceremonie englezească a ceaiului.
Vremea este de partea mea, așa că mă retrag pe o terasă confortabilă lângă Catedrala din Köln, unde mă bucur de un vin local și împărtășesc impresii cu 'tine' (îți mulțumesc că ai fost răbdător și ai acceptat să mă însoțești în această escapada și sa ma faci sa nu ma simt singura, ba chiar cred ca ti-ar fi placut sa iei orasul la pas). Se face târziu, iar sora mea Da
na vrea să mă întorc în camera de hotel, în siguranță 😊. Ultima dimineață în Köln mă găsește la aceeași cafenea, observând localnicii și scriind impresii pentru blogul meu. Mă îndrept către Muzeul Schnütgen - Artă medievală. În plus, am dat peste un Festival Internațional de Fotografie, lucru neobișnuit pentru mine, fotografiile erau compilate în cărți care nu necesitau multă descriere... De la poveștile imigranților la rețetele culinare ale bunicilor care nu mai sunt în viață. Recunosc că am avut răbdare, și această expoziție m-a emoționat puțin.
Trecând de prima parte a zilei, mă retrag la un restaurant de pe malul Rinului... savurez o altă ceașcă de cafea, prânzul însoțit de un pahar de Riesling, laptopul în brațe... și încep să scriu... Rămân acolo aproximativ două ore... apoi mă îndrept spre hotel să-mi iau bagajul. Dar în fața mea stă mândra o clădire de aproximativ treizeci de etaje care nu a scăpat neobservata, era vederea perfectă a orașului Köln. Profitând de legitimația mea de student, cumpăr un bilet. Vederea panoramică de 360 de grade mă lasă fără respirație, o savurez câteva minute, îmi adun gândurile și apoi îmi continui drumul spre aeroport.
Köln rămâne în gândurile mele, inima mea cu Elton... dar sufletul meu este vindecat și plin de recunoștință, având persoane dragi aproape care mi-au făcut șederea în Köln de neuitat.
Cu drag Aezal
Comments